Un set de șah. Un joc vechi de când lumea, un exercițiu al minții. Dar când e făcut aici, la noi, într-un colț de Transilvanie, nu mai e doar un joc. Devine un obiect-manifest.

Rostul lucrului făcut acasă

Să fim sinceri. Puteai să cumperi un șah din orice hypermarket. Plastic, poate un lemn de esență îndoielnică, presat pe undeva prin Asia. Funcțional? Da. Dar gol. Povestea acestui set, însă, începe altfel. Începe cu miros de rumeguș, într-un ateliar dintr-un sat unde „tradiție” nu e un cuvânt de pus pe etichetă, ci e aerul pe care-l respiri. Aici, niște oameni s-au încăpățânat să nu lase un meșteșug să moară. Să ducă mai departe ce-au învățat de la părinți și bunici... priceperea de a transforma o bucată brută de lemn într-un obiect care are viață.

Cioplit, nu turnat în matrițe

Procesul e aproape arhaic, și asta e frumusețea lui. De la alegerea lemnului – care trebuie să fie uscat cum trebuie, să nu „lucreze” – până la finisajul final. Fiecare rege, fiecare pion, fiecare pătrat de pe pe tablă poartă amprenta acestei munci manuale. Nu e o muncă perfectă, în sensul rece, robotic, al cuvântului. E o muncă onestă. Se simte în greutatea pieselor, în felul cum alunecă pe tablă. E o diferență pe care o înțelegi nu cu ochii, ci cu degetele.

Ce înseamnă, de fapt, un set complet?

Aici nu e loc de jumătăți de măsură. Primești tot ce-ți trebuie, gândit cu simț de răspundere. Nu doar să bifezi o listă. Ci să te bucuri de joc.

• ◆
  O tablă de joc... și de păstrare. Pliabilă, robustă, din lemn. Lăcuită la exterior ca să reziste la partide nenumărate, cu balamale metalice, nu din plastic care cedează după trei închideri. Motivele florale de pe margine nu sunt un autocolant. Sunt gravate. Cu răbdare.
• ◆
  Piesele de șah. 32 de caractere. Tot din lemn, lăcuite, cu o greutate potrivită. Stau bine în mână. La bază au pâslă, o bucată de material textil. Un detaliu mic, dar esențial. Pentru a proteja tabla, da, dar mai ales pentru acustică... pentru așezarea aia tăcută, respectuoasă, a piesei după o mutare bine gândită.
• ◆
  Pulurile de table. O altă textură. Aici e o finețe. Pulurile nu sunt lăcuite. Sunt doar presate, lăsate în forma lor naturală. De ce? Pentru că la table ai nevoie de altă senzație. Ai nevoie ca pulul să alunece lin, să-l simți altfel. Zgomotul sec al pulurilor pe lemnul tablei... asta face parte din joc. Primești și două de rezervă. Pentru că se mai întâmplă.
• ◆
  Zarurile. Micul compromis. Sunt din plastic. Ușoare, se rostogolesc bine. Un mic tribut plătit modernității, necesar pentru un joc corect. Vin și ele în dublu exemplar. În caz de... orice.

Până la urmă, nu cumperi doar un set de șah și table. Cumperi o invitație la tihnă. O alternativă la ecranul telefonului. O bucată de lemn care are o poveste și care va deveni, poate, martorul poveștilor tale. Un obiect-moștenire, pe care să-l lași mai departe. Și, în lumea noastră, asta nu e puțin lucru. Deloc.